Campioană mondială cu echipa feminină de spadă, Ana Maria Brânză a lăsat deoparte planșa și tensiunea ultimei tușe și s-a relaxat cu preocupări feminine înainte să sărbătorească azi împlinirea vârstei de 27 de ani. PRO TV și ProSport au însoțit-o în salonul de înfrumusețare și îți spun cum s-a simțit campioana lumii fără masca și echipamentul de concurs.
Un salon de înfrumusețare din zona de fițe a Bucureștiului, undeva la doi pași de Calea Dorobanți. În mod normal, te-ai aștepta să găsești aici vedetele din showbiz-ul mioritic, copiii de bani gata ai Capitalei sau vreo eventuală iubită de fotbalist. De data asta, însă, clientul a fost unul atipic: Ana Maria Brânză, vicecampioana olimpică din Beijing. Așa că lăsăm fițele afară și intrăm. Chipul din oglindă
Fără mască și spadă, Ana nu pare un supraom. Are mereu zâmbetul pe buze, glumește mult, e genul acela de persoană cu care ai impresia că te știi de când lumea, deși ai cunoscut-o acum câteva minute. Deci fără fițe. Așa că se lasă pe mâna stilistului de parcă l-ar cunoaște personal, dar e sinceră: „Nu-s eu genul ăsta. Nu-mi place să stau toată ziua la coafor. M-aș plictisi teribil”. Măcar de-ar fi numai asta problema! Dar „scrima nu e un sport atât de feminin, îmi acoperă până și fața. La competiții port masca, nu mă aranjez”.
Nici n-ar avea când. „Merg rar la salon, pentru că n-am timp. O dată la două luni dacă ajung e bine. Din păcate, după antrenamente merg acasă să mă odihnesc, n-am timp de salon”, spune stelista. Și explică. „Nici nu sunt o tipă care să se machieze foarte mult. Pe fugă, cinci-zece minute, în oglinda de la mașină sau în oglinzile magazinelor”. Se amuză. N-ar ajuta-o cu nimic să se plângă. Oricum, de luni reîncepe chinul: „6:30-7:00 înviorarea, mic dejun – jumătate de oră, pregătire fizică și tehnico-tactică – trei ore, masă și somn”. Între timp, opera stilistului prinde contur, iar clienta privește încântată: „Deci e genială funda aia la spate. Să-l ferească Dumnezeu pe-ăla care o s-o desfacă„. Spuneți-mi care stilist mai primește aprecierea unui campion mondial? Acum, „pauză să se odihnească diva!”.
„Schimbarea la față”
„Când te gândești că lumea se coafează așa ca să iasă la o cafea”, murmură Ana. Nostalgia campionului care n-are timp să respire. Muzica de fond e de vină. Prea lentă. Cazi pe gânduri fără să-ți dai seama. Înapoi la play-list-ul cu glume deci! „Pe bune dacă mie-mi vine să mă mai duc acasă așa”. Adevărul e că femeia care-a intrat pe ușă nu mai e campioana mondială la spadă. Ar putea participa fără probleme la concursuri de modelling. „Când m-oi mărita, așa vreau să arăt. Rochia de mireasă mi-o fac, am desenul de cinci ani, pentru orice eventualitate”. Mereu glumește. „Peste două săptămâni avem un concurs la Paris. N-am fost niciodată la Moulin Rouge. Chiar mi-ar plăcea să mă duc”.
Acum ar fi momentul perfect, stilistul și-a încheiat misiunea, a mai rămas make-up-ul. Treburi feminine. „Hai, fă-mi ceva și la față! Schimbarea la față”,râde cu poftă. Care make-up artist mai stă la taclale cu o campioană mondială?
Fata cu machiajul se pricepe și Ana a intrat deja în pielea unui model. Se uită tot mai des în oglindă, clipește ritmic, special pentru fotografi, și are o relație specială cu obiectivul camerei foto. Un shooting în toată regula. „Chiar că mă simt ca o divă acum”. Glumește, evident.
Exigența – garanția succesului
Deși e obișnuită cu medaliile olimpice sau cele mondiale și europene, Ana e totuși o fire modestă. „Mi-aș da nota 6-7, undeva la nivel mediu, așa. Întreabă-le pe colegele mele cât de exigentă sunt”. „Ai poza pentru revistele masculine?”, vine întrebarea reporterului. Curiozitate pur jurnalistică. „Nu aș accepta să pozez, nu e vorba de suma de bani care mi s-ar oferi. Nu prea mă văd eu femeia fatală. Nu cred că am eu atitudinea necesară pentru a fi genul acela de femeie”. Acum nu mai glumește. „Pur și simplu mă simt bine în pielea mea așa cum sunt. N-aș schimba nimic la mine”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER